marți, 23 aprilie 2013

BRD Nastase Tiriac Trophy

Nu stiu cum se face dar in ultimele 2 saptamani, de fiecare data cand ma gandeam ca urmeaza sa am si eu cateva zile mai lejere, ajungeam sa le umplu cu tot felul de evenimente si sfarseam prin a ajunge seara tarziu acasa dupa inca o zi extrem de plina. Nu ma plang si nu zic ca e rau, dar uneori parca as vrea sa am un buton de STOP! si sa iau o pauza binemeritata.
Asa a fost si astazi pentru ca de dimineata, buna mea prietena Diana a venit cu propunerea de a merge impreuna sa vedem cateva meciuri la turneul de tenis BRD Nastase Tiriac Trophy. Si eu, bineinteles ca nu aveam sa o refuz, pentru ca deh, asa am eu o slabiciune pentru sport si sportivi (nu neaparat ca mi-ar placea cei frumosi si aratosi, dar am cate un preferat cam din orice disciplina sportiva). Buuun, fericire mare pe mine, mai ales ca si anul trecut mi-am dorit sa ajung si nu am mai reusit (facultate, lucrari, program incarcat bla bla bla). DAR nu si azi!
Azi m-am mobilizat si chiar daca spre seara urma sa am si o sedinta, o conferinta plus o iesire in oras, am zis "Hai s-o fac si pe asta, ca oricum mai e putin si vine sesiunea, si-atunci nu ma mai vede soarele asa des!".









Imi place tenisul. Mereu mi-a placut, asa ca mi-am gasit usor locul pe acolo. Am gasit programul, l-am studiat impreuna si am hotarat sa mergem intai sa vedem meciul de simplu al lui Florian MAYER (GER) cu Flavio CIPOLLA (ITA). Foarte tare, ce pot sa zic. Am stabilit de comun acord cu Diana ca preferatul nostru e Mayer si apoi totul a fost simplu: bineinteles ca noi, ca si majoritatea spectatorilor numai pe el il aplaudam. Se pare ca saracul italian nu prea avea sustinatori, dar deh, asa e in sport. Am stat noi cat am stat si pe la 13:30 ne-am mutat pe terenul semi central, unde se desfasura partida de dublu dintre Nicolas MAHUT& Gilles SIMON (ambii din Franta) si Frantisek CERMAK (CZE)& Michal MERTINAK (SVK). Daca de Mahut si de Simon mai auzisem pana acum, ei bine de cei doi din urma nici pomeneala! Meciul a inceput putin mai tarziu de ora 14, asa cum era programat si tenismanii ne-au cam facut sa ii asteptam, mai ales ca muream de nerabdare sa-i vad (cu atat mai mult cu cat Simon e preferatul meu de vreo cativa ani).
Din pacate, nu le-am purtat noroc francezilor pentru ca au pierdut meciul cu scorul de 6-3, 6-4. Insa mi-a placut mult atmosfera aia de concurs si de sarbatoare. De cum am ajuns la Arenele BNR, parca am pasit intr-o alta lume, o lume tare faina in care "competitie" si "distractie" erau cuvintele cheie. Si desi nu am stat decat vreo 3 ore pe acolo, mi-a placut mult experienta si la anul o sa imi fac timp si o sa ma duc in mai multe zile! DA, am zis!

2 comentarii:

  1. Si mie imi place tenisul! Mai ales sa vizionez meciuri importante. Preferatul meu e Nadal. Cand l-am vazut prima data jucand am stiut ca baiatul acela are talent. Se pare ca asa a si fost... La fel am patit si cu Fernando Alonso, cand era la inceput la Renault. Stiam ca are potential si acum a ajuns sus de tot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, foarte tare! Si mie mi-a placut Nadal, mi s-a intamplat cam acelasi lucru ca si tie. Cand l-am vazut prima data, m-a fermecat pur si simplu. Apoi, l-am descoperit pe Gilles Simon si am avut 2 preferati :))

      Ștergere