Bun, Ungaria- Romania. 2-2...asta a fost scorul. Si bineinteles, toata populatia Romaniei a sarit in aer. Ca Goian a facut si a dres, ca Bogdan Stancu a ratat, ca Mutu a imbatranit, ca ala si alalalt.... Pe bune? Adica, pe buneee? Acum ne luam de toata echipa ca n-a jucat bine, dar inainte de meci ce faceam? Ziceam ca echipa e buna, ca poata sa faca un meci bun, ca suntem ROMANI si in plus ii blamam pe unguri. Iar acum...ei bine, acum am uitat ce-a fost inainte de meci.
Pai daaa, ca asa facem noi romanii. Intai laudam si apoi blamam. Si ma gandesc eu acum: daca Goian nu juca asa cum a facut-o (nu zic prost, pentru ca nu sunt as in ale fotbalului, dar o idee am si eu), daca Bogdan Stancu nu rata cu poarta goala si dadea gol atunci, daca toata echipa juca bine? Ce faceam atunci? Sa va zic eu: atunci toti ne-am fi mandrit cu echipa noastra minunata, toti am fi zis ca Piturca e cel mai tare bla-bla-bla, ca vai ce atacanti de valoare avem noi si ce fundasi de exceptie.
Si ma intreb eu acum: oare nu tocmai asta e frumusetea fotbalului? Sa stii ca castigi, dar mai ales sa stii sa pierzi? Pentru ca ei bine, nici macar cele mai bune echipe de fotbal din lume (vezi FC Barcelona) nu sunt scutite de esecuri, de meciuri pierdute.
Zicea Winston Churchill odata: "Succesul este abilitatea de a trece de la un esec la altul fara a-ti pierde entuziasmul." Nimic mai adevarat. Si atunci, de ce sa nu-i incurajam pe baieti, de ce sa nu credem in ei, in ciuda meciului mai slab facut aseara? Eu ii sustin si cred in ei pana la capat, ca doar n-o sa tin cu alta echipa nationala, doar pentru ca uneori nationala tarii mele joaca mai prost.
Asa ca, hai baieti! Aratati de ce sunteti in stare si nu va pierdeti entuziasmul! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu